Cuvânt către creștinii ortodocși despre TATUAJE

“Voi sunteți fiii Domnului Dumnezeului vostru; să nu faceți crestături pe trupul vostru, pentru morți, căci voi sunteți poporul sfânt al Domnului Dumnezeului vostru și pe voi v-a ales Domnul ca să-I fiți poporul Lui de moștenire dintre toate popoarele câte sunt pe pământ” (Deuteronom 14, 1-2).

  • Introducere:

Tatuajele sunt specifice culturilor antice păgâne, majoritatea fiind asociate cu magia. Cele mai multe tatuaje sunt simboluri păgâne. Tatuajul, în sine, nu este ceva magic, căci nu-l ferește pe om de duhurile rele, ci din contră, chiar îl apropie pe el de acestea, afectând lucrarea minții.

Tauaje – podoabe neîngăduite de Biserică

dr undo

Tatuarea nu a fost niciodată practicată de creștini. Și ori de câte ori și oriunde, în istorie apare creștinismul – tatuajele au dispărut. Singura excepție o face secolul al XX-lea, prin creștinii săi căldicei și neascultători. Nașterea tatuajului a rodit întotdeauna fructele religiilor păgâne și misticiste. Fără excepție, cercetare după cercetare, studiu după studiu, carte după carte, nu au reușit să descopere rădăcinile tatuajului. “(www.biblebelievers.com/watkins_tattoos).

Păcatul tatuării

2) Poze text ale unui părinte ortodox anonim:

20170401_151730

20170401_151750

20170401_151809

20170401_151834

20170401_151849

20170401_151906

20170401_151919

20170401_151951

3) Studiu de caz al studentei Alexandra Iulia Ion de la Universitatea București, Facultatea De Sociologie și Asistență Socială, 2013:

Titlu: TATUAJUL CA FENOMEN DEVIANT:

Tatuajul este fără doar si poate una dintre cele mai vechi forme de artă din lume. Cu toate că acest fenomen a fost studiat de nenumărate ori, în România încă este un subiect tabu. Tatuajele sunt întâlnite din ce în ce mai des în viaţa cotidiană, devenind un fenomen atât social cât si cultural destul de important.

Corpul poate fi considerat puntea de legatură dintre sinele metafizic si realitate fizică. Învelișul corpului, pielea, este întâi modalitate de cunoastere a lumii înconjurătoare, prin experienţa tactilă. Poate fi considerată însa si o oglindă a sinelui interior. Pielea a devenit loc de creaţie si de expresie a personalităţii, este găurită, scarificată sau pictată permanent. Dovezile dorinţei omului de a-si desena pielea sunt consemnate începând cu antichitatea, fiind una dintre puţinele practici comune la nivel aproape global.

Legislație și reglementare

În ciuda anvergurii pe care fenomenul tatuajelor o are, acesta nu este legal în toate statele lumii. De aici putem observa faptul că este în continuare considerat un puternic fenomen deviant, un act necugetat, chiar ilegal.

În anul 1995, tatuajul a fost interzis în șapte state, iar în alte 20 a fost interzis tatuajul persoanelor mai mici de 18 ani (Armstrong și Lynne, 2001, 13)

Dacă până de curând tatuajele erau asociate cu persoane ce fac parte din pătura de jos a societăţii, acum le întâlnim si la persoanele din înalta societate. Printre primele persoane care și-au făcut tatuaje se regăsesc deținuții.

Caracteristicile tatuajelor pe care si le fac deţinuţii sunt următoarele: numărul acestora, generalizarea, locul ocupat si mistica (Minovici, 2007, 157). Tatuajele deţinuţilor reflectă natura lor morală, modul de gândire al acestora si uneori apartenenţa la o anumită grupare. Un corp tatuat, mai ales cel al unui deţinut, îţi poate relata pe scurt povestea vieţii individului respectiv. Tatuajele alcătuiesc un fel de hartă de unde poţi sustrage informaţii preţioase, uneori chiar intime, despre trecutul tatuatului. Criminalii de exemplu, îsi tatuează fraze răzbunătoare sau pedeapsa primită.

Nicolae S. Minovici, în lucrarea sa “Tatuajele în România” susţine că la deţinuţii români cele mai întâlnite tatuaje sunt reprezentate de către numele femeii iubite, cele cinci puncte care semnifică “închis între patru pereţi”, cruci, inimi străpunse de săgeţi. Mai rar întâlnim la deţinuţii penitenciarelor din România tatuaje care să îi încadreze într-o anumită grupare, tatuaje obscene sau tatuaje care au o anumită semnificaţie culturală.

Dacă tatuajele deţinuţilor români erau unele banale și de cele mai multe ori ușor anticipative și descifrabile, de-a lungul timpului acest fenomen s-a extins și în afara peniteciarelor fiind din ce în ce mai des întâlnit chiar și în cadrul elitelor. Această pătură socială a adoptat moda tatuajelor din dorinţa de a plăcea, din dorinţa de a fi la fel ca europenii, la fel ca ceilalţi, din dorinţa de a ieși din tiparele societăţii sau pur și simplu din instinctul uman al imitării.

Tatuajele întâlnite astăzi au de cele mai multe ori un rol estetic, de înfrumuseţare a corpului uman. Sunt cazuri în care tatuajele reprezintă ceva pentru persoana respectivă, de exemplu, o perioadă a vieţii, un moment inedit sau o stare anume pe care au simţit nevoia să o imortalizeze prin această practică.

Specialiștii din zilele noastre sunt din ce în ce mai buni în ceea ce fac, iar operele lor sunt adevărate capodopere care pot concura cu picturi realizate de artiști celebri.

În România, tatuajul încă este asociat cu individul delicvent sau cu adolescentul rebel care sfidează regulile, si din dorinţa de răzvrătire împotriva societăţii alege să se manifeste si să își exprime nemulţumirile prin tatuaje. Tatuajele pe care le vedem la cei din jurul nostru sunt tatuaje de agrement, sunt în continuare o formă de artă care se află într-o continuă stilizare, într-o continuă transformare, performare.

Tatuajul reprezintă introducerea de materii colorante vegetale sau minerale sub epidermă la diferite adâncimi, cu scopul de a produce o coloraţie sau desene, care să persiste timp îndelungat, deși nu totdeauna indelebile.” (Minovici, 2007, 15). Nu se stie cu siguranţă unde anume a apărut primul tatuaj, dar se pare că în Oceania si-a făcut apariţia această formă de artă atât de răspândită în zilele noastre. La început, tatuajul a avut un rol estetic, ornamental; oamenii se tatuau pentru a fi mai frumoși.

De-a lungul timpului, tatuajul a trecut prin mai multe modificări: a fost tatuajul ca formă de revoltă, tatuajul ca o caracteristică a unui trib, o confirmare a apartenenţei la un anumit grup, tatuajul ca formă de terapie, redevenind astăzi, în cele mai multe cazuri, o formă de înfrumuseţate corporală. (Minovici, 2007, 16)

Printre primii români tatuaţi se regăsesc copiii din Macedonia care erau tatuaţi pe membrele superioare de către părinţi pentru a fi recunoscuţi ca fiind creștini atunci când erau găsiţi omorâţi de către turci. (Minovici, 2007. 18) Printre cauzele tatuajului se regăsesc cele religioase, amoroase, răzbunarea, imitaţia și multe altele care depind de fiecare individ ce alege să se supună acestei forme de “artă”. (Minovici, 2007, 30).

Unul dintre cele mai mari avantaje ale tatuajelor este utilizarea lui în justiţie, în momentul în care se doreste stabilirea identităţii unui individ.

Pentru faptul că printre primele persoane care au ales să își facă tatuaje se regăsesc în mare parte deținuții, tatuajul se percepe ca fiind un fenomen deviant chiar și în zilele noastre.

Trăim într-o societate în care „ești ceea ce faci” și „esti ceea ce arăţi”, iar acest lucru vine în contradicţie cu fenomenul tatuajelor. Chiar dacă lucrurile evoluează într-un ritm alert, iar noi părem să ne adaptăm foarte usor, percepţiile se schimbă mai greu în ceea ce privește modificarea corpului ca fapt social.

Tatuajele sunt privite din două mari perspective: cea a imoralităţii și cea a moralităţii.

Din punct de vedere imoral se consideră că tatuajele încalcă legile, ne invadează constiinţa, ne mutilează corpul și duc la infecţii.

Victoria Pitts, în cartea sa „In The Flesh”, analizează perspectivele negative ale tatuajului și afirmă că „Practicile ce presupun piercieng-uri, scarificări, tatuaje, sunt strâns legate de afecţiuni precum anorexie sau bulimie și de ceea ce este numit sindromul auto-vătămării delicate corporale, care reprezintă o dependenţă non-decorativă ce presupune tăierea pielii pe braţe sau pe picioare. Acest lucru este considerat o expresie a furiei și a urii absolute.” (Zelyck, 2005, 6).

Jean-Chris Miller susţine că „Moartea și întunericul au reprezentat întotdeauna teme ale tatuajului clasic – cranii, șerpi, demoni, păienjeni, pânze de păienjeni, toate acestea sunt imagini ale tatuajului convenţional.” (Zelyck, 2005, 5). De aceea, tatuajele sunt considerate în continuare ca fiind imorale.

Din punct de vedere moral tatuajele sunt considerate o formă de artă, iar omul a fost creat pentru a aprecia tot ceea ce înseamnă artă si creaţie. Amy Krakow imploră pentru unitate între oameni atunci când exclamă că „Tatuajele sunt doar cerneală: o artă a corpului. Nu o scrisoare către ceilalţi cărora le transmite că suntem criminali însetaţi, perverși sexuali, motocicliști, împătimiţi, marinari, soldaţi sau pur și simplu niște creaturi ciudate”. (Zelyck, 2005, 7).

Tatuajele sunt o formă de exprimare, o formă de artă poate un pic mai neconvenţională, neacceptată de toată lumea și aspru judecată de mulţi dintre noi.

În secolul al XIX-lea criminaliștii și experții în medicină legală au fost interesați de analiza tatuajelor. Astfel, Cesare Lombroso (1836 – 1909) și Alexandre Lacassagne (1843 – 1924), deși reprezentau cele două mari școli de criminologie, italiană și franceză, având puncta de vedere diferite în vederea explicării comportamentului criminal, aveau în comun aceeași imagine despre tatuaje. Acestea erau asociate cu caracterul criminal al posesorilor. (Caplan, 2000).” (Kalambay, Jderu, 2010, 65).

Dacă despre oamenii de rând putem spune că nu sunt suficient de informați sau suficient de toleranți cu privire la fenomenul tatuajelor, despre oamenii de știință putem afirma că și ei aveau tendința de a asocia tatuajele cu persoane delicvente, în special cu criminali.

Spuneam mai devreme că tatuajele sunt prezente încă din cele mai vechi timpuri, am să îndrept un pic discuția spre latura feminină a acestui fenomen, și am să vorbesc un pic despre femeile care au tatuaje.

Deşi ambele sexe trec pragurile saloanelor de tatuaj, Milian Kang şi Katherine Jones susţin că se observă o diferenţă substanţială între un model ales de o femeie şi unul ales de un bărbat în sensul că perpetuează simbolic stereotipiile de gen. Acest lucru l-a constatat şi Marius Barbu, artist tatuator: ,,Diferența e că fetele vor tatuaje gen numele iubitului, motive florale, fluturași, numele sau inițialele copiilor ceva legat de animăluțele de casă… dar sunt și fete care vor ceva ieșit din comun ca și la bărbați de altfel… și aici există diferențe, sunt multi bărbați care se tatuează doar ca să iasă în evidență în anturaj sau în cercurile lor, alții ca să-și impresioneze iubitele, iar alții își fac ceva cu însemnătate care reprezintă ceva pentru ei.

Fetele vor adesea tatuaje viu colorate iar bărbații îi pot împărți în două categorii: sunt unii care își fac tatuaje alb-negru fiindcă “par mai serioși” iar ceilalți care se lasă pe mâna artistului și sunt deschiși unor sugestii, acum depinde și de tatuaj de cromatica lui și de tipul de piele pe care tatuezi, fiindcă pe un/o tip/ă cu pigmentul colorat nu vor ieși culorile în evidență iar după câteva veri acestea vor deveni șterse… așa că sfătuim clientul înainte, că există dificultăți în a-și face un tatuaj colorat.” (Marius Barbu, artist tatuator).

Una dintre cele mai cunoscute femei tatuate este Anna Mae Gibbons a cărei poveste a fost studiată în detaliu de către Amelia Klem. Anna Gibbons este cunoscută în întreaga lume pentru rolul ei din cadrul unui circ. A ales să intre în lumea circului ca o femeie tatuată pentru a putea duce o viaţă mai bună alături de soţul ei. Sub numele de scenă “Artoria”, Anna a jucat pe scenele circului timp de cincizeci de ani ca fiind o femeie tatuată. În anii 1920, când Anna făcea parte din echipa circului alături de soţul ei, faptul că o femeie se tatua pe întreg corpul reprezenta sfidarea regulilor societăţii şi a normelor culturale din vremea aceea.

Albert Perry a scris o carte intitulată “Tattoo: Secrets of a Strange Art, as Practiced by the Natives of the United States” în care îşi exprimă desconsiderarea faţă de arta tatuajelor, vorbeşte despre femeile tatuate care activează în lumea circului ca fiind mândre de picturile corporale şi simţindu-se superioare celor care nu erau tatuate.

Femeile tatuate erau plătite foarte bine în perioada aceea şi multe dintre ele alegeau să îşi tatueze corpul tocmai pentru acest lucru, pentru a putea lucra la circ unde aveau foarte multe posibilităţi. Pe lângă faptul că vizitau întreaga lume şi toţi membrii circului erau ca o familie, femeile tatuate erau avantajate şi plătite foarte bine tocmai pentru faptul că au avut curajul de a se tatua şi de a arăta lumii întregi acest lucru. Doamnele tatuate din lumea circului câştigau mai bine nu doar decât colegele lor netatuate sau femeile care aveau un loc de muncă obişnuit, dar şi decât bărbaţii care lucrau la circ.

Dacă în zilele noastre tatuajele sunt ceva normal, chiar dacă nu atât de bine acceptate de toată lumea, în timp ce Anna Gibbons activa în lumea circului ca şi femeie tatuată, era adesea întrebată de către spectatori dacă s-a născut aşa, cu acele desene pe corp. Era percepută la început ca o ciudăţenie a naturii, iar mai târziu, explicaţia celor ce deţineau circul la care performa spre sfârşitul carierei, îi făceau prezentarea ca o femeie foarte urâtă care a fost însemnată de către soţul ei foarte gelos pentru a nu putea stârni pasiuni în mintea altor bărbaţi.

Şi mai ciudat însă este faptul că această poveste părea să fie captivantă pentru public şi să atragă din ce în ce mai mulţi spectatori.

Anna Gibbons a rămas în istorie datorită curajului şi carierei pe care şi-a ales-o. Chiar dacă era caracterizată ca fiind un monstru datorită numărului mare de tatuaje pe care le avea, ea nu s-a descurajat şi a continuat să facă ceea ce îi plăcea.

Tatuajele din vremea aceea erau de cele mai multe ori unele banale, ca de exemplu, ancore, inimi săgetate sau numele partenerilor de viaţă. Anna era o excepţie de la această regulă pentru că tatuajele ei imitau capodopere celebre ale lui Michelangelo şi ale altor pictori cunoscuţi.

În zilele noastre, artiştii tatuatori se axează mai mult pe latura artistică şi se întrec în opere care mai de care mai bine redate, mai expresive şi mai detaliate.

Femeile din zilele noastre care aleg să îşi facă un tatuaj sunt mai degrabă considerate ca având o sexualitate mai puternică, sunt mai expresive şi mai curajoase, nicidecum nu sunt considerate ciudăţenii ale naturii. (A. Oksanen și J. Turtiainen, 2005,4).

Unele femei asociază primul tatuaj cu primul contact sexual, cu pierderea virginităţii. (A. Oksanen și J. Turtiainen, 2005, 5).

David Le Breton (2002) susţine că femeile aleg să se tatuaze din motive pur decorative şi că de multe ori doamnele percep tatuajele ca pe nişte accesorii, ca pe nişte bijuterii. (Le Breton, 2009).

Pe de altă parte, bărbaţii aleg ca simboluri ale puterii, imagini sexiste sau personaje din cultura populară pentru că în acest fel nu ar cădea în sfera ridicolului. Cum ar fi de exemplu să vedem un bărbat cu un fluturaş tatuat pe umăr? Penibil, nu? De aceea ei aleg să îşi tatueze supereroi, monştri, scene violente şi alte lucruri ce definesc într-un fel sau altul puterea bărbătească.

Potrivit profesoarei Milian Kang, din ce în ce mai multe femei recurg la tatuaje pentru a simboliza revenirea după o suferinţă fizică sau psihică. O parte din femeile care au trecut prin experienţa unui cancer la sân aleg să-şi tatueze peste cicatrice. Opţiunea aceasta e făcută si pe criteriu estetic, bineînţeles, dar scopul principal este vindecarea psihică a femeii care îl poartă. Andree Connors, o scriitoare care poartă un trandafir peste cicatricile rămase în urma mastectomiei, a menţionat pentru Ms Magazine in 1992: ,,Aceasta este o epidemie invizibilă, toată lumea arată normal pentru că poartă proteze mamare. Deci mesajul că murim de cancer nu pătrunde bine în lume”. (Jones și Milian, 2007).

Semnificaţia pe care o are acest gest poate fi interpretată ca o recuperare sau reînsuşire a corpului traumatizat de factori care nu depindeau de femeie. Alte câteva dintre motivele pentru care femeile alege să-şi bată tatuaje pe piele este depăşirea unor nemulţumiri cotidiene (atunci cand se simt neatrăgătoare, slăbite sau pur şi simplu vor să se simtă diferite). Din aceste situaţii uşor paradoxale între ele, putem concluziona că femeile se conformează într-o oarecare măsură ideii de a-şi face corpul mai atrăgător pentru ochiul masculin sau din contră, să opună rezistenţă prin înlocuirea unor proteze mamare care să ascundă lipsa cu un tatuaj care să celebreze vindecarea.

Societatea, însă, limitează oarecum dorinţa femeilor de a se tatua. Tocmai din cauza acestui lucru ele aleg de cele mai multe ori să îşi facă tatuaje care să arate lumii că sunt femei puternice şi nu se tem de nimic, iar un tatuaj poate să exprime feminitate, sexualitate, senzualitate şi putere în acelaşi timp.

Tatuajele pot fi folosite în ceea ce priveşte politica de identitate feminină la fel de bine cum sunt folosite ţinutele elegante şi tocurile înalte.

În timp, sociologia corpului a acceptat fenomenul tatuării ca o exprimare a self-ului, o modificare pozitivă a corpului. Oamenii au început să folosească această formă de artă pentru a se putea exprima mai bine, pentru a imortaliza momente memorabile din viaţa lor, pentru a depăşi diferite situaţii dificile sau pentru a-şi aminti de persoane importante din viaţa lor, alţii îşi povestesc întreaga viaţă prin intermediul tatuajelor pe care le poartă.

Arta tatuajelor are o istorie foarte mare în spate, nu au apărut de ieri de azi, dar nu voi intra în aceste detalii care au fost deja discutate de prea multe ori. Voi da doar câteva exemple ce mi se par relevante pentru a explica şi a evidenţia faptul că tatuajele au şi numeroase semnificaţii, unele dintre ele la care nimeni – în afară de persoana care le poartă – nu s-ar fi gândit vreodată.

De exemplu, unii marinari îşi tatuează pe degetele mâinilor mesajul „H-O-L-D F-A-S-T” („ţine strâns”) care îi ajută să nu se piardă în ocean, sau îşi tatuau un porc pe picior pentru că acesta este animalul care găseşte cel mai repede pământul atunci când este aruncat peste bord.

Puţine sunt cazurile în care tatuajele sunt făcute de dragul artei şi nu simbolizează nimic special pentru cei care decid să şi le facă.

Dacă privim tatuajele din punct de vedere al artei, acesta reprezintă o imagine compusă la nivel celular, iar ADN-ul fiecărui individ face ca ascest mediu celular să fie unic. Tatuajele reprezintă mai mult decât o reproducere prin simplul fapt că ele sunt făcute pe un organism viu.

Putem de asemenea să privim tatuarea ca un act existenţial, individual, dacă tatuajul nu este unul temporar care se pierde în timp. Tatuajele permanente nu pot fi şterse decât prin intermediul unui tratament dureros ce implică folosirea laserului care lasă cicatrici vizibile. Din această perspectivă, tatuajul este un inerent care te marchează ca individ în momentul în care alegi să ţi-l faci.

Putem percepe tatuajul şi ca o piele dublă pentru că el nu există doar la suprafaţă, nu este doar imaginea pe care o vedem, ci culoare este impregnată în interiorul celulelor pentru a putea reda imaginea pe care noi o putem vedea. Celulele corpului nostru se schimă la fiecare şapte ani, dar tatuajul rămâne acolo, fapt ce ne poate da senzaţia unei cvasi-imortalităţi.

Din punct de vedere istoric, bărbaţii sunt mai predispuşi în a-şi face un tatuaj decât femeile, în special cei care fac parte dintr-un anumit grup cum ar fi marinari sau motociclişti. În timp, aceste statistici au fost contrazise şi s-a descoperit că şaizeci la sută dintre persoanele tatuate sunt femei.

Acest fenomen nu pare a fi un efect al emancipării femei ci mai degrabă o egalitate pe care artiştii tatuatori o produc în breasla lor. De cele mai multe ori femeile aleg să îşi facă tatuaje în locuri ce pot fi uşor acoperite, pe când bărbaţii caută ca tatuajele lor să fie cât mai vizibile.

La final, se poate afirma că tatuajul este rezultat din nevoia complexă a omului de a se exprima pe el însuţi, prin el însuși. Corpul tatuat este ca nava proprie pe care se desenează permanent zbaterea între normă și rezistenţă, individualism şi apartenenţa la un grup. Este formă de artă, este mijloc de exprimare şi de comunicare cu exteriorul, dar înainte de toate este o experienţă corporală intensă pe care nu toată lumea este gata să o trăiască, și cu care societatea românească încă nu este de acord întru totul.

Bibliografie

  1. Armstrong L. Myrna și Kelly Lynne, 2001, Tattooing, Body Piercing an Branding Are on the Rise: Perspective for School Nurses, The Journal of School Nursing, Sage Publications
  2. Featherstone, M. (2005). Body Modification. Londra, Sage Publications
  3. Fisher, Jill, A. (2002). Tattooing the Body, Marking Culture. Body and Science. Vol. 8(4): 91–107 4. Kalambayi, F și Jderu, G. (2010). Corp și încarcerare: schiță în Sociologie Românească, vol VIII nr 3. Polirom, Iași, pp. 64-70 5. Kang, M. și Jones, K. (2007). Why do People Get Tattoos. s.l., s.n.
  4. Klem, A. (2006). A Life of Her Own Choosing. Anna Gibbons’ Fifty Years as a Tattooed Lady. S.l., s.n.
  5. Le Breton, D. (2009). Antropologia Corpului și Modernitatea. Chișinău, Cartier
  6. Minovici, N.S. (2007). Tatuajele în România. București, Curtea Veche
  7. Oksanen, A. și Turtiainen, J. (2005). A Life Told in Ink: Tattoo Naratives and the Problem of the Self in Late Modern Society. Auto/Biography. 13: 111–130
  8. Zelyck, L. (2005). Under the Needle: An Ethical Evaluation of Tattoos and Body Piercings. The Christian Research Journal. Vol. 28/No. 06/ 2005).

Vestea bună este că acestea pot fi scoase fără să lase urme cicatrizante, și fără operație, si mai ales fără durere! Vizitați link-ul de mai jos: Posibilități simple de ștergere a tatuajelor

4) Tatuajele electronice:

Exceptie de la a fi scoase fac tatuajele electronice, acestea conectându-se la pulsul purtătorului și acționând ca device-spion direcționând acțiunile volitive ale omului către scopuri profund malefice și auto-distructive! Tatuajele electronice reprezintă o altă versiune a semnului fiarei 666 din Cartea Apocalipsei.

Iată ce putem citi în articolul Motorola on authentication: We’re talking tattoos and pills (Motorola-despre autentificare: discutăm despre tatuaje și pastile):

CEO-ul Motorola, Dennis Woodside împreună cu vice-președintele companiei însărcinat cu tehnologia avansată au participat la conferința „All things digital” de săptămâna aceasta, unde și-au împărtășit părerea lor despre viitorul parolelor – și anume autentificarea prin tatuaje ale brațelor si părțile. Regina Dugan, vice-președinte senior pentru tehnologii avansate si proiecte a relevat interesul companiei pentru un tatuaj electronic utilizat ca „parolă la purtător”. Acest tatuaj electronic, ce funcționează asemănător unui cod de bare, funcționează împreună cu senzori și antene capabile să recunoască utilizatorul smartphone-ului. Conceptul acestui tatuaj apartine MC10, o firmă din Cambridge, Massachusetts. Tatuajele lor, cunoscute drept bio-ștampile, au fost create pentru a monitoriza sănătatea unei persoane; Motorola vede ștampilele de pe brațe ca fiind utilizate în autentificare.

MC10, a cărui motto este „regândim electronicele”, de la bun început a dorit să ofere o alternativă la echipamentele medicale voluminoase, punându-și întrebarea, „Dacă ar fi electronicele moi și pliabile? Daca electronicele ni s-ar conforma nouă, și nu noi, lor?” Aceștia au început, așadar, să regândească electronicele în dispozitive ce se pot îndoi, întinde si arcui. Au dezvoltat tatuajul pentru brațe în forma unui petic ce poate fi lipit de piele. Motorola intenționează să colaboreze cu ei în dezvoltarea unei modalități de autentificare electronică prin tatuaj.

Dugan, care anterior a fost director al DARPA (Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansate în Apărare), este printre liderii de opinie în materie de tehnologie care crede că a venit timpul pentru a crea noi metode de autentificare. Aceasta a menționat că autentificarea era iritantă: „După 40 de ani de progrese în IT, noi continuăm să ne autentificăm în aceeași manieră folosită în urma cu mulți ani”.

O altă idee care a captat interesul Motorola face parte din categoria tehnologiei cu senzori ce poate fi ingerată (înghițită): o pastilă creată de Proteus Digital Health (din Redwood City, California). Aceștia au reușit să inventeze o pastilă implantată cu senzori, care, după înghițire este activată de acidul din stomac – iar Motorola este interesată de pastila respectivă ca mijloc de autentificare. Teoretic, pastila creează un semnal de 18 biți în corp – iar întreg corpul devine un token de autentificare. Un utilizator se poate autentifica doar prin atingerea telefonului, computerului sau mașinii.

Semnul fiarei inoculat prin tatuajele electronice

Cel mai valoros dar primit de către om din partea Creatorului Său = Dumnezeu este libertatea de a alege, și astfel nu îmi permit să forțez conștiința nimănui să facă ceva împotriva conștiinței proprii, dar trebuie să știți că libertatea care este supusă unei abile tehnici de manipulare poate fi nocivă celui care o folosește împotriva sufletului său! Iar tinerii români au fost suficient de mult timp manipulați de valorile europene, în care tatuajul își are loc de cinste, și consider că a venit momentul să le arătăm celor care promovează aceasta metodă decadentă a tatuării corpului că tineretul român își trage seva din Credința creștinească autentică care nu tolerează jocul dublu.

#UndoAllTattoos (Ștergeți-vă toate tatuajele).

Să luăm aminte la cuvintele de Dumnezeu inspirate ale Cuviosului Arsenie Papacioc care, întrebat fiind dacă să ia mirenii sau nu actele biometrice, a răspuns ca pentru sine:

-“Arsenie nu ia!”.

Adică nu forțăm pe nimeni să facă ceva peste voința sa, ci doar atragem atenția despre pericolul nenumaratelor forme de lucrare a diavolului în lumea contemporană!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s